Hello! Azi sunt melancolica si imi este mai greu sa imi pun ordine in ganduri, dar ma roade o idee: de ce am uitat ca imi place ploaia? Cu vreo 10 ani in urma, parca nimic nu era mai frumos decat o plimbare noaptea tarziu printr-o ploaie torentiala, de preferat calda, dar nu neaparat. Aerul curat, picaturile de apa care curg pe fata, parul 'greu' imbibat de apa, baltoacele in care, daca tot nu ai pe unde sa le ocolesti, mai bine sari cu incredere, caldura pe care o simti parca si in suflet cand ajungi acasa si bei un ceai fierbinte... Acum, cand vad ca ploua, primele ganduri se indreapta catre machiajul care va curge pe fata, catre parul proaspat aranjat care se va turti, catre mizeria pe care o va cara catelul pe labute in toata casa, catre masinile care ma vor stropi cand astept la semafor, catre cateii care nu au unde sa se adaposteasca, catre umbrelele care imi vor fi scuturate pe picioare in autobuz, and so on... Ploaia asta care nu se mai opreste de o saptamana m-a 'obligat' sa ma bucur de ea. Am opus rezistenta o zi, doua, trei... dar intr-un final am cedat. Am iesit, m-am plimbat, m-am udat, am topait, am baut ciocolata calda acasa, mi-am adus aminte de copilarie si mi-a placut la nebunie. Cum am putut sa uit asta...?! M-am lasat coplesita de problemele zilnice, gandurile legate de munca, de casa, de familie, de responsabilitati, si am uitat pentru o clipa sa ma bucur de unele lucruri marunte care fac viata sa merite traita... Ieri mi-am adus aminte ca imi place ploaia. Bucurati-va de ploaie!
